Imi lipsesti ...

   Îmi lipsești ... zilele nu mai au culoare iar nopțile au o alta nuanță de alb, soarele nu mai are aceeași strălucire, noaptea pare fără rost, în lipsa ta totul este fără sens. 

    Zilnic amintirile cu tine mă urmăresc peste tot, în camera unde am dormit, în parcarea mall-ului unde am stat de vorba înainte de a intra la munca, în fata blocului și pe străzile unde pașii noștri au avut același ritm. Întâlnirile și privirile dragilor noștri prieteni îmi aduc aminte de tine ... mă întreb tu cum îţi aduci aminte de mine?

   Îmi pare ca te-ai schimbat. În primele zile după plecarea ta, sunai mai des, îmi spuneai cat de mult îţi lipsesc și vorbeai despre sentimentele pe care le ai pentru mine. Acum ne auzim și vorbim mai puțin ... Duminica care a trecut nu ai sunat deloc. Îmi pare ciudat ca tocmai în ziua liberă nu am vorbit. Poate ai pe altcineva despre care nu ai vrut sa îmi spui? Ce sa cred?

   Îţi aduci aminte? Ți-am spus ca nimeni nu aparține nimănui și ca nu poţi obliga pe nimeni sa rămână alături de tine dacă nu vrea. Tocmai aici este ciudăţenia. As vrea sa îmi aparţii mie, dar ştiu ca nu te pot obliga, lucrul asta trebuie sa plece din sufletul tău. Totuşi te simt al meu!

    Cum poate sa fie asa? Sa te simt ca si cum te-as cunoaște de-o viata. Sa vorbesc cu tine în gând.

    Mă întreb când sau cat de curând ne vom revedea? În ultimele zile mii de întrebări mi-au invadat mintea și mi-au mușcat din suflet ...

   Vreau sa rămâi minunea mea ...

   Nu am mai simţit asa ceva de mai bine de 20ani, cred ca m-am îndrăgostit de tine ... ciudat la fel spui și tu ...

Doi stropi nocivi

   Îmi este atât de dor de tine, încât dacă as avea aripi de înger as zbura pana la tine, sa îţi simt răsuflarea, sa te țin în brațe, sa te sărut, sa te strâng tare și sa nu îţi mai dau drumul ... mă întreb dacă și tu simți la fel. Vorbim la telefon o data pe zi, dar cuvintele nu ajung pentru a ne spune totul ... ne ferim de multe   ori sa ne spunem cat de mult ne lipsim unul altuia si cat de dor ne este, pentru a nu ne întrista.

   Mă gândeam sa te întreb, dacă ai mai avea o săptămână de vacanță la dispoziție, ce ai vrea sa faci? Dar un gând nu îmi da pace, ce va fi cu noi? Mi-ai spus ca nu este o simpla aventura, ca într-o săptămână ai trăit cat nu ai trăit în zece ani, ca te-ai îndrăgostit de mine și ca mă iubești și ca acestea nu sunt simple vorbe, ca este purul adevăr, ca nu te joci cu sentimentele ... dar nu mi-ai spus ce va fi cu noi ... cînd ai plecat mi-ai spus sa fiu tare ca totul va fi bine.  

   La un moment dat ai vorbit despre fidelitate ... acum doua seri ai avut telefonul închis și nu îmi aduc aminte sa se fi întâmplat asta pana acum ... o umbra de îndoială s-a ivit în mintea mea ... dacă ai pe altcineva despre care nu mi-ai spus? Vreau sa mă înțelegi, am fost înșelată de prea multe ori ca sa nu mă îndoiesc acum ... dar în adâncul sufletului meu vreau sa cred ca atât de mult mă iubești încât îmi vei fi fidel. Eu sunt doar a ta cu trupul și sufletul din clipa în care ne-am cunoscut. crede-mă nu mă joc cu cuvintele asta este adevărul!

   Îmi lipsesc buzele tale, năsucul tău, ochii tai, parul tău în care mi-as fi dorit sa mă joc în voie dacă nu ar fi fost dat cu gel. Îmi lipsește atingerea ta fină, pielea ta catifelată, vocea ta calmă ... îmi lipsești!