Otrava

Devine otrava orice minune ce a avut o fata falsa producand dezamagiri ce se imprastie in particulele singelui nostru invadandu-ne mintea si facand ca aceasta sa fie scurtcircuitata de flash-uri incontrolabile ... otrava minunata ? sau ... minune otravita ? Noi alegem ...

duminică, 23 octombrie 2011

Pana la cer si inapoi ...

   De sute de ani dragostea a reprezentat cel mai romantic mod de a-ți simți existenta vie, de a găsi ca drumul în viata are un sens dacă ești mistuit de sentimente pure și pasionale, trăind pentru a dărui un crampei din noi înșine ... Un mod de a ne simți existenta vie a fost și este prin intermediul scrisorilor de dragoste în care folosirea cuvintelor cu dibăcie aveau rolul de ajunge la inima celui iubit sau puteau aduce o tragedie în sufletul îndrăgostitului.
   Arta scrisorilor de dragoste altădată păstrate în locuri secrete, legate cu panglici de mătase, recitite și sărutate de fiecare data cînd dorul de persoana iubita era prea mare, pare pierduta astăzi cînd tehnologia a spulberat aceasta vraja, dar a citi epistole înflăcărate și sincere emoționează sufletele pasionale și acum.


Ca o pasare maiastra


  Dacă as fi fost mai deşteaptă ți-aș fi putut descrie, pasărea mea măiestra, cum vad în tine unirea frumuseții formei, penajului și cîntecului! Ți-aș fi spus ca tu ești cea mai măreață minune a tuturor speciilor și ți-aș fi spus numai purul adevăr.
   Dar ca as așez toate astea în cuvinte potrivite, minunea mea, as avea nevoie de o limba mult mai armonioasă decît cea dezvoltată de specia mea.
   Nu-ți voi putea spune cat de tare strălucești și pasărilor cu cîntec dulce nu le voi spune niciodată cine are cîntecul și zborul mai grațios ca al lor. Sunt mulțumită sa le las lor plăcerea de a te însoți și a te privi, asculta și admira, în timp ce mie îmi rezerv dreptul de a te iubi, aceasta ar putea fi mai puțin îmbucurător pentru ureche, dar îi oferă o mult mai dulce bucurie inimii. Te iubesc, te iubesc, dragul meu Victor, ți-o spun mereu deși nu  reușesc sa-mi exprim niciodată întreaga-mi iubire.
   Te recunosc în toate frumusețile care mă înconjoară și în culori, miresme, sunete armonioase, toate astea pentru mine - tu ești. Ești superior totului. Vad și admir -  tu ești totul! Tu nu ești doar curcubeul cu șapte culori, tu ești lumina însăși, care luminează, colorează și înfrumusețează totul. 
   Iata ce ești tu, iar eu sunt femeia îndrăgostită care te adora.

Juliette
Juliette Drouet către Victor Hugo


Alinare, refugiu, liniste

  Ai fost minunata, draga Juliette de-a lungul tuturor acestor zile întunecate și violente. Daca am avut nevoie de dragoste tu mi-ai adus-o, binecuvîntată sa fii!    Cînd în locurile mele ascunse, dar mereu periculoase, după o noapte de așteptare, auzeam cheile ușii mele tremurînd în mîinile tale, disperarea și întunericul dispăreau din jurul meu - ceea ce intra în camera mea era lumina însăși. Nu trebuie sa uitam niciodată acele teribile dar atît de dulci  ore cînd tu erai în bratele mele intre pauzele dintre lupte. Sa ne amintim toate trăirile noastre din camera mica și întunecată, cuierele vechi, cele doua scaune unul lîngă altul, mîncarea ce am mîncat-o pe coltul mesei, puiul rece pe care l-ai adus tu, conversația noastră dulci, îngrijorarea și neliniștea ta, devoțiunea ta. Ai fost surprinsa sa ma găsești calm și senin. Știi tu de unde vine calmul și seninătatea? De la tine ...
Victor
Victor Hugo către Juliette Drouet 

Ultima scrisoare



joi, 20 octombrie 2011

Alint cu gust de cianura

   Uite un alint la care nu m-am așteptat niciodată ... comoara ... A te considera cel pe care îl iubești comoara, este ceva deosebit, asta poate denotă ce sentimente iți poarta, cum te considera. Ce putere iți pot da aceste cuvinte, cat de rezistent te pot face în fata timpului ce trece necontenit. Da vei avea putere sa reziști, pentru ca o comoara sta ascunsa pana ce acela care are suficienta răbdare, dăruire și dexteritate, o descoperă și devine în totalitate a lui. Tu m-ai descoperit și sunt în totalitate a ta.
   O comoara trebuie folosita cu ințelepciune pentru a te putea bucura tot restul vieții de ea. Vei avea răbdare sa descoperi comoara din inima mea? De o parte te-ai bucurat aici acasă, partea pe care m-am învoit sa o porți cu tine în suflet ... momentele noastre, asa cum spui tu, "puținele zile, clipe, nopți petrecute împreună".
   Avem atîtea de oferit și vreau sa trăim cu intensitate momentele care vor compune viata noastră. AM NEVOIE DE TINE, pentru ca prin tine simt ca viata are sensul la care renunțasem sa mai sper: acela de a iubi și de a fi iubit. Fii minunea mea pentru tot restul vieții.
   Sunt fidela iubirii pe care o port, de aceea îmi doresc și cred ca Forta care conduce acest univers și pe care fiecare o numim în diverse feluri, a hotărît ca este timpul sa vii în viata mea și sa devii acea minune la care nu mai speram.
   Te aștept precum pămîntul așteaptă ploaia, cum fiecare răsărit așteaptă apusul, ca adierea vîntului vara, cum pămîntul așteaptă soarele  pentru ai simți căldura și mîngîierile tandre, cum natura așteaptă primăvara după o iarna friguroasa  ... Cum aceste lucruri sunt veșnice la fel este și iubirea mea pentru tine. Ti se pare prea mult? Ai curaj sa simți asta și vei fi fericit "după mult timp de cînd nu te -ai mai simțit iubit" ...

vineri, 30 septembrie 2011

Alegeri dificile, alegeri otravitoare

   Îți spuneam de curînd despre alegerea pe care am făcut-o cînd te-am întîlnit pe tine. Te-am ales pe tine pentru ca ceva din interiorul meu îmi spunea ca esti ce am nevoie, diferit de ceilalți bărbați pe care i-am întîlnit.
   Atunci cînd te-am întîlnit nu definitivasem o relație pe care o aveam cu bărbatul care îmi redase încrederea în mine, dar care nu ma mulțumea și despre care știam ca se va termina curînd cel puțin asa simțeam ca trebuie sa se întîmple. Dar aveam nevoie de o motivație puternica. Tu ai fost motivația mea, asta este un motiv în plus pentru care te consider minunea mea. 
   In ce privește viitorul nostru este ca și cum am intrat într-un tunel și nu vad clar ce este la celalalt capăt. Lumea spune ca este firesc sa am îndoieli cu privire la noi, însă pentru mine îndoiala reprezinta otrava care m-ar putea face sa ma distanțez de tine. M-ar putea face sa îmi ascund sentimentele de teama ca nu sunt reciproce. 
   Mi-ai spus ca ai da orice sa retrăiești momentele noastre împreună, lucru pe care mi-l doresc si eu. As vrea sa rămînem împreună dar după cum spuneam odată, nu poți obliga pe nimeni sa stea lîngă tine, asta fiind o alegere personala care trebuie sa vina de la sine și în care nu trebuie sa fii influențat de cei din jur ci doar de propria-ti inima.

vineri, 23 septembrie 2011

Oare esti bine? Ce imi pasa mie cum iti este tie...
























Eşti bine?

Ai plecat dintr-o data


Sper ca te vei întoarce într-o zi


Nu te-am văzut de foarte mult timp

Eşti  bine?

Poţi sa-mi dai un semn?


Poţi dormi noaptea?


Ai pe cineva care sa te tina strîns ?

  Ai pe cineva cu care sa-ți petreci timpul?

Ai pe cineva care sa te îmbrăţişeze și sărute

Eşti  bine?

 Este ceva ce te deranjează?

  As vrea sa-mi dai un mic indiciu.

 Este ceva ce vrei să spui? 

 Doar spune-mi că eşti bine. 

 Eşti bine?
   Pentru ca ai plecat fără nici un cuvînt.

   Ai zburat departe ca o micuță pasăre. 

Este ceva ce pot face? 

 Pentru că am nevoie să aud de la tine. 


                                   Ai pe cineva care sa te tina strîns?

  Ai pe cineva cu care sa-ți petreci timpul?

Ai pe cineva care sa te îmbrăţişeze si sărute ? 

Eşti bine?  Eşti bine? Hey ...

joi, 22 septembrie 2011

Sufletul din oglinda, sau iluzia dorita?

   Cat poate sa dureze găsirea sufletului, a imaginii din oglinda, imaginea ta pereche ... sufletul pereche. Si cînd în sfîrșit l-ai găsit ceva va desparte. Te-am găsit pe tine sufletul meu din oglinda, imaginea mea, dar a trebuit sa te las sa pleci.
   Ma doare ca ești atît de departe și nu te pot atinge ... urăsc fiecare kilometru care ne desparte, as vrea sa evapor distanta cu fiecare pas făcut către tine ...
   Am făcut o alegere despre care nu mai vreau sa amintesc nici măcar în treacăt acum după ce totul s-a dovedit a fi "minunea otrăvită". Am ales sa te iubesc dar nu știam pe cine iubesc cu adevărat, nu știam ca ca ești demonul ce s-a transformat in frumosul înger menit sa-mi ispitească sufletul. Erai falsa mea imagine din oglinda, erai ceea ce eu as fi vrut sa fii pentru ca apoi sa redevii rebelul care mi-a otrăvit încă odată inima cu otrava de care fugisem atîta timp....

Pas in doi in lipsa noastra ...

   Se spune ca pentru a nu fi dezamăgit este bine sa nu ai foarte mari vis-a-vis de o anume situaţie sau persoana. Am nevoie de siguranţă, stabilitate şi iubire alături de o persoana matură. Îmi doresc sa fii tu acela , dar pentru ca nu mai vreau sa trăiesc o alta dezamăgire , nu îmi voi face vise în legătură cu asta.    
   Îmi este greu sa înţeleg cum funcţionează acest mecanism al relaţiei la distanţă. Mai fac un pas - o zi îmi este bine, dar trece şi vine următorul pas - o alta zi fără tine, îmi este greu si dor de tine. Vom supravieţui inexistenţei din vieţile noastre? Cat de puternica este dragostea noastră ca sa facă fata  timpului şi absenţei comunicării.
   Creez o lume în care vreau sa cred ca vom fi doi - tu şi eu. Încerc sa păstrez calea deschisă între noi prin intermediul acestui jurnal. Dar crede-mă am zile în care inima îmi este sfâşiată în mii de bucatele ... as vrea sa evapor kilometrii dintre noi păşind pana ce voi ajunge la tine, dar nu ştiu dacă asta ţi-ai dori.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Stai ...

   
   Ce putere poate avea vocea ta! Cuvintele vor sa mă asigure ca  
  -Totul ar fi fost altfel dacă ne-am fi cunoscut acum  zece ani ... Am fi fost aici amândoi sau am fi fost împreună acolo în tara".
   Trebuia neapărat sa ştiu ca eşti bine. Cred ca pentru tine este mai uşor pentru ca ţi-ai impus sa rezişti departe şi fără persoanele la care ţii, dar pentru mine este altceva, ceva cu totul nou. Eu trebuie sa învăţ. Citesc aceasta pagina de viata cu fiecare litera mă cert rugând-o sa mă facă mai înţeleaptă pentru a putea trece peste acest timp, peste golul ce se afla între noi. Doua mii de kilometri sunt între noi, sigur ca nu poţi să-ţi încarci telefonul în fiecare zi ca sa vorbim, ştiu asta şi mai ştiu ca nu sunt singura cu care trebuie sa vorbeşti. Trebuie sa te împarţi între toţi ai tai ...  iar eu sunt cea care a apărut pe nepregătite şi cea de care te-ai îndrăgostit după cum chiar tu spuneai.
   - Inima ta mai este încă a mea?, ai răspuns imediat şi fără rezerve 
   - Da, în totalitate! Dacă nu as fi vrut sa vorbesc cu tine, cînd am ajuns aici nu te sunam, sau dacă se schimba ceva îmi închideam acest număr de telefon.
   -  Da, ai dreptate, dar ştii ce greu este sa nu fii aici sa pot comunica cu tine.
   -  Fiecare ştie ce este în inima lui ... 
   La ce te-ai referit oare? Un singur regret am în toate astea , acela de a nu te fi oprit sa pleci ...
   - Spune-mi doar un cuvânt şi voi rămâne aici cu tine sau vino tu cu mine acolo!
   Ai repetat aceste cuvinte sub diferite feluri iar eu am considerat ca ţi-aş face un mare rău dacă te-as opri. Acum as vrea sa fi avut tăria sa îţi spun STAI, sau iama cu tine.   

sâmbătă, 27 august 2011

STOP otrava!

    Este a cincea zi de cînd nu ştiu nimic de tine şi nu  ştiu cat timp mai pot funcţiona asa. Nu pot trai în incertitudine, nu pot sa nu ştiu nimic de tine, măcar un mesaj de ai fi dat. Sau de ai fi răspuns astăzi la telefon sa ştiu ca îţi este bine.
   Trebuie sa spun STOP acestei situaţii pentru ca altfel otravă asta care îmi umple sufletul si mă face sa mă simt ca un om drogat va deveni obsesie si nu este bine. Oricât de mult mi-ar pasa mie dacă sentimentul nu este reciproc, viaţa relaţiei noastre poate lua sfârşit. Este ultimul lucru pe care mi-l doresc. Sa te pierd, sa ajung sa constat ca "orice minune durează doar trei zile". Dar fără efort şi din partea ta nu se poate lega nimic. 
   Îmi închipui ca nici ţie nu îţi este uşor după cum ai şi spus-o. Am hotărât sa nu te mai stresez nici cu bipurile, nici cu mesajele ... iar dacă va fi sa fim împreună asta se va întâmpla. Hai sa o luăm mai uşor! Trebuie sa îmi regăsesc echilibrul interior si siguranţa care îmi sunt atât de necesare mai ales ca situaţia de acasă nu este prea roz. Vom reuşi dacă sentimentele noastre sunt sincere si se păstrează nealterate la fel ca la început. Ce trebuie sa facem? Totul este sa vrem sa continuam.
   Cat despre dragostea mea pentru tine ... am nevoie de siguranţă, doar asa ea va rămâne intactă. 
   Mai sunt încă vii în minte nopţile noastre, ochii tai ce parcă voiau sa spună atâtea, degetele tale ce îmi atingeau pielea, buzele tale ce mă sărutau cu atâta dragoste. Rămâi acelaşi ...

duminică, 21 august 2011

Clepsidra cu otrava

  
    Cum pot sa te vad în fiecare bărbat ce trece pe lângă mine? Cum poţi fi în fiecare colţ de lume unde paşii mei merg? Cum de mi te pot închipui venind spre mine în fiecare zi ... cum îţi pot simţi prezenta peste tot?


   Seara trecută am strâns în braţe ursuleţul de plus, a fost ca şi cum ai fi fost tu acela ... apoi am vrut sa citesc ultimul mesaj de la tine: "Îmi este atât de dor de zilele, nopţile, clipele petrecute cu tine. As da oricât pentru o mângâiere de-a ta ... Mi-e tare dor de tine. Vreau sa te am lângă mine" ; dar ... am adormit cu telefonul în mana ... şi tot asa m-am trezit dimineaţă. Mi-ai spus odată ca si tu strângi încă în braţe perna închipuindu-ti ca sunt eu ... ca îţi este dor sa îmi simţi parfumul, sa te joci în parul meu, sa îmi mângâi pielea fină ... ca mă doreşti.
    Exista dragoste adevărată? Ţi-am spus ca plecarea ta este un test pentru dragostea noastră. Mi-ai spus ca nu mai vrei teste, ca simţi ca viaţa trece pe lângă tine şi ca eu sunt cea care te-a făcut sa simţi asta ... ca viaţa ta este asemenea micii mele clepsidre din bucătărie, ca timpul se scurge repede ... "doar un cuvânt spune-mi şi mă întorc înapoi". Ai spus asta chiar şi după ce ai ajuns atît de departe de mine, la mii de kilometri distanţă, peste zeci de graniţe, la fel ai gândit.
    De ce nu te-am oprit? Pentru ca am considerat ca este mai bine asa pentru amândoi, ca nu ai un viitor aici, "Dar am sa găsesc ceva de munca aici, numai sa fiu cu tine. Lângă tine am trăit cat nu am trăit în zece ani.
    Iubitul meu ...

sâmbătă, 20 august 2011

Picaturi, picaturi ...

  
  Încep sa te urăsc pentru ca mă faci sa sufăr...sunt trei zile de când nu am primit nici un semn de la tine. Încep sa redevin ceea ce eram acum mulţi ani, când ţipam la cei din jur sau îi tratam cu indiferenţă pentru ca nu mi se acorda atenţie. Nu vreau asta pentru cei din jurul meu, nici pentru mine. Nu poţi sa simţi cat mă doare lipsa ta...incertitudinea. Nu sunt cea care sa creeze în stare de linişte o relaţie la distanţă...nu pot merge mai departe fără prezenta ta fie ea chiar telefonică.
    Nici măcar un mesaj nu merit? De ce nu înţelegi ca fără cuvinte nu pot pătrunde taina sufletului tău. Nu mă lăsa sa presupun...pentru ca mintea îmi poate fi duşman...iar sufletul este prea rănit sa mai poată recunoaşte sinceritatea.
    De ce a trebuit sa mă îndrăgostesc de tine?

duminică, 14 august 2011

Calin (file din poveste)...din povestea otravita


"Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător
Si, strîngîndu-l tare-n braţe, era mai ce sa-l omor"

   Dragă Călin, o săptămână întreagă. Atât a durat. O săptămână sa mă îndrăgostesc de tine. Acum vom fi despărţiţi un an întreg sau poate cine ştie ... Dar ce înseamnă un an după o săptămână petrecută astfel? Nu mi-ai făcut nici o promisiune, doar mi-ai spus ca va fi totul bine. As fi vrut sa faci una pe care sa o respecţi, as fi vrut una mai mult dacă tot vom fi despărţiţi. 
   Spune-mi totul! Notează totul într-un jurnal, sau pur si simplu scrie-mi. Nu contează cum si ce, vreau sa ştiu totul. Asa vom fi mereu împreună chiar si atunci cînd suntem singuri. Astfel atunci când ne aşteptăm mai puţin ... ne vom revedea atât de curând.
    Dragă Călin promite-mi ca mă vei vedea în curând, promite-mi ca îmi vei scrie totul. Am sa am răbdare însă, vei fi aici în curând. Dar cine ştie cat poate însemna acest în curând?
   Absenţa ta este ceva precum oceanul, mă face sa îmi fie dor, încît doare. Multe nopţi am dormit alături de tine, întrebându-mă dacă eşti lângă mine, multe nopţi am dormit fără tine întrebându-mă dacă mai eşti acolo. Dar nu şi în noaptea asta. Acum te simt aici cu mine. Deci te întreb acum Călin care este povestea ta?


"Astfel vine-n toata noaptea zburator la al ei pat,
Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat:;
Si atuncea cînd spre usa el se-ntoarce ca sa fugă,
Ea-l opreşte-n loc cu ochii si c-o mult smerită ruga:
- O rămîi, rămîi la mine, tu, cu viers duios de foc,
Zburător cu plete negre, umbra fără de noroc"



sâmbătă, 13 august 2011

Zile fara tine


  Sunt doua zile de când nu mi-am mai înşirat gândurile cu tine, iar astăzi nici vocea nu ţi-am auzit-o. În prima parte a zile totul a fost bine, însă spre seara lipsa ta începe să-şi facă simţită prezenta. Ştiu ca poate nu mai credit sau poate astăzi nu a fost tocmai o zi buna pentru tine şi încerc sa mă liniştesc aducându-mi aminte de cuvintele tale: "chiar dacă nu am sa te sun doua, trei zile asta nu înseamnă ca nu mă gândesc la tine ".
   Îmi este greu sa te ştiu acolo, departe ... ştiu ca exişti ... ştiu ca mă iubeşti sau cel puţin asa mi-ai spus ... dar învaţă-mă cum sa trec peste fiecare zi fără sa te am aici?
   Vreau sa vorbesc cu tine ... tu vrei acelaşi lucru?
   Se spune ca: " iubeşti pe cineva atunci când ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotărăşti sa i te dai pe tine însuţi ... eu ţi-am dat deja o parte din sufletul meu iar partea ce a rămas la mine îţi aparţine în totalitate deşi este departe de tine! "

Ce ai facut ...?


   Dacă într-o zi prietenii ti-ar spune ca eşti nebun sa te îndrăgostești după doar o săptămînă, ca nu mă cunoşti si cine știe ce fel de persoana sunt, ce ai face? Ceea ce se întîmplă este atît de frumos, da intradevar ești cel mai frumos vis al meu care vreau sa devină realitate pentru tot restul vieții. 
   Mii de îndoieli îmi inunda mintea pentru ca am crezut mult timp ca asta este crucea mea, aceea de a oferi fără a primi răspuns, dar tu ... tu eşti SINGURUL care mi-a spus ca mă iubește, fără sa fi  făcut eu ceva în mod special. Este posibil?
   Dragostea, un  șir nesfârșit de dovezi ale prezenței în viaţa cuiva a sufletului pereche, comunicare, grija necondiționată, atenție, atașament, acestea zidesc în timp peste temelia începutului. După ce flacăra de la început nu mai are aceeași intensitate, cei doi trebuie sa clădească împreună cu migală în timp un zid ce reprezintă unitatea lor, ceea ce de fapt reflecta adevărata dragoste dintre ei.
   Si pentru ca m-ai întrebat la rândul tău ce ai făcut ... uite m-am gândit mai bine: ai continuat sa mă suni chiar după ce ai plecat de aici, în fiecare zi, ai continuat sa îmi spui ca mă iubești si ca îmi vei fi alături mereu, te-ai interesat de viața mea, m-ai susținut când am căzut ... astea pentru mine sunt dovezi ale iubirii tale ... uite de aceea TE IUBESC mai mult decât pot spune în cuvinte.

Poti simti asta?


  Cum pot sa te iubesc asa de mult? Ce ai făcut ca sa meriți sa îți spun asta? Nu știu. Știu pur si simplu ca asta simte inima mea. Știi ca apărut când nu îmi mai doream nimic de la viata, când încetasem sa mai vreau sa întâlnesc pe cineva ... dar ai venit tu ... ca sa răstorni lumea mea, universul în care mă închisesem ... sa îmi arăți ca pot fi iubită ... sa îmi spui ca merit mai mult ...
   Mă sperie aceste sentimente și știu ca și tu ești speriat. Dar voi lupta pentru ca după mult timp simt ca trăiesc din nou, datorită ţie sufletul meu.
   Ți-am spus ca te simt de parcă te-as cunoaște de-o viata, iar astăzi mi-ai spus ca asa îţi pare și ție dar ca de fapt nu te cunosc deloc, dar ca poți sta cu un om o viata și totuși sa nu îl cunoști. Ai vrut sa îmi spui altceva?
   As vrea sa știu totul despre tine. Ce fel de copil ai fost, ce jucării îți plăceau, ce jocuri inventai? Ca adolescent, când ai iubit prima data, ce decepții ai trăit, ce vise ai avut? Vreau sa știu totul!
   Cînd am plecat de la munca m-am oprit pe o banca, era cald afara si simțeam nevoia sa meditez la tine, la noi, la clipele care au trecut, la viitor. Am meditat la mica noastră discuție de azi, la săptămână care a însemnat atât de mult pentru amândoi încât am putut spune ca am trăit cat într-o viata întreagă, la ce va fi.
   Știu acum un singur lucru, vreau sa rămâi cu mine pentru restul vieții ... dar oare tu ce îți dorești ? Cat de mult as vrea sa îmi spui ...

Cateva impresii

  
  Câteva impresii despre ziua care a trecut. Un început minunat pentru ca am vorbit cu tine de cum am deschis ochii, apoi ceva treaba prin casa după care m-am pregătit de munca.
   În timpul după amiezii o durere cumplită de cap si o stare de rău si oboseala s-a instalat. As fi vrut sa fii aici, sa vii sa mă iei de la servici, sa mergem acasă si sa ne băgăm în pat si sa mă ții în brațe. Sa nu spui nimic, doar sa stau în brațele tale si sa mă bucur de siguranță pe care mi le dau ele si de căldura lor.
   În fiecare seara când mă așez în pat mă gândesc ca mi-as fi dorit sa am o jucărie de plus pe care tu sa mi-o fi dăruit înainte de plecare cu care sa dorm toată noaptea; as fi vrut un substitut, dar nu îmi pot imagina nici o astfel de jucărie care sa te înlocuiască ... pentru ca te vreau pe tine!

miercuri, 3 august 2011

Fara iubire ...


Fa-mă , la granița
dintre noapte și zi ...
sa-mi plângă trupul ,
în picături de rouă ...
pe mătasea purpurie ...
tine-mă în brațele tale ...
și-mi îngenunchează
sufletul de femeie ...
fi-mi ploaie de meteoriți ,
în valsuri de împotriviri ...
respirația mea ,
strecoar-o în palma tandră
a sufletului tău ...
si da-mi din ea ,
porții delicate ,
de săruturi fără antidot ...
îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale ...
supune-mi gura tăcerilor ...
amestecate cu parfum de noapte
și săruturi sălbatice ...
presară-mi flori de tuberoze
... pe trupul adormit ...
si spune-mi ca nu mă mai vrei !
pentru ca la granița
dintre noapte si zi ...
N-AM FOST , NU SUNTEM
ȘI NU VOM FI NIMIC
... FĂRĂ IUBIRE ...

Balsam

   Ai auzit de balsamul de rufe, sau cel de mâini ... tu ești balsam pentru sufletul meu. De fiecare data când aud vocea ta, toată mintea se relaxează, inima începe sa bată mai tare, sufletul este într-un extaz total. Nu bănuiau ca ai astfel de puteri, asa-i? Îmi ști mai mult decât drag, sufletul meu.
   Știu ca nu ne vom mai satura unul de altul. Simt ca si dacă vom avea mici neînțelegeri ca în orice relație, vom găsi repede modul de a le rezolva. Te simt jumătatea mea pe care am dorit-o atît de mult. Știi ca ți-am spus în prima seara ca mă rog sa îmi găsesc un bărbat care sa îmi fie alături la bine și la greu si cu care sa mă simt împlinit. Tu ești cel pe care mi l-am dorit, ești exact ce îmi doresc.
   În minte vad zilele când vom fi alături, vorbind după ce ne întoarcem de la munca, în timp ce luăm masa, la cumpărături, în parc ţinînd-ne de mană, mergând la prieteni, uitându-ne la TV, făcând baie împreuna ...
   Minunea mea dragă, te iubesc cu fiecare celulă a trupului meu ...

sâmbătă, 30 iulie 2011

Imi lipsesti ...



   Îmi lipsești ... zilele nu mai au culoare iar nopțile au o alta nuanță de alb, soarele nu mai are aceeași strălucire, noaptea pare fără rost, în lipsa ta totul este fără sens. 
    Zilnic amintirile cu tine mă urmăresc peste tot, în camera unde am dormit, în parcarea mall-ului unde am stat de vorba înainte de a intra la munca, în fata blocului și pe străzile unde pașii noștri au avut același ritm. Întâlnirile și privirile dragilor noștri prieteni îmi aduc aminte de tine ... mă întreb tu cum îţi aduci aminte de mine?
   Îmi pare ca te-ai schimbat. În primele zile după plecarea ta, sunai mai des, îmi spuneai cat de mult îţi lipsesc și vorbeai despre sentimentele pe care le ai pentru mine. Acum ne auzim și vorbim mai puțin ... Duminica care a trecut nu ai sunat deloc. Îmi pare ciudat ca tocmai în ziua liberă nu am vorbit. Poate ai pe altcineva despre care nu ai vrut sa îmi spui? Ce sa cred?
   Îţi aduci aminte? Ți-am spus ca nimeni nu aparține nimănui și ca nu poţi obliga pe nimeni sa rămână alături de tine dacă nu vrea. Tocmai aici este ciudăţenia. As vrea sa îmi aparţii mie, dar ştiu ca nu te pot obliga, lucrul asta trebuie sa plece din sufletul tău. Totuşi te simt al meu!
    Cum poate sa fie asa? Sa te simt ca si cum te-as cunoaște de-o viata. Sa vorbesc cu tine în gând.
    Mă întreb când sau cat de curând ne vom revedea? În ultimele zile mii de întrebări mi-au invadat mintea și mi-au mușcat din suflet ...
   Vreau sa rămâi minunea mea ...
   Nu am mai simţit asa ceva de mai bine de 20ani, cred ca m-am îndrăgostit de tine ... ciudat la fel spui și tu ...

sâmbătă, 2 iulie 2011

Doi stropi nocivi



   Îmi este atât de dor de tine, încât dacă as avea aripi de înger as zbura pana la tine, sa îţi simt răsuflarea, sa te țin în brațe, sa te sărut, sa te strâng tare și sa nu îţi mai dau drumul ... mă întreb dacă și tu simți la fel. Vorbim la telefon o data pe zi, dar cuvintele nu ajung pentru a ne spune totul ... ne ferim de multe   ori sa ne spunem cat de mult ne lipsim unul altuia si cat de dor ne este, pentru a nu ne întrista.
   Mă gândeam sa te întreb, dacă ai mai avea o săptămână de vacanță la dispoziție, ce ai vrea sa faci? Dar un gând nu îmi da pace, ce va fi cu noi? Mi-ai spus ca nu este o simpla aventura, ca într-o săptămână ai trăit cat nu ai trăit în zece ani, ca te-ai îndrăgostit de mine și ca mă iubești și ca acestea nu sunt simple vorbe, ca este purul adevăr, ca nu te joci cu sentimentele ... dar nu mi-ai spus ce va fi cu noi ... cînd ai plecat mi-ai spus sa fiu tare ca totul va fi bine.  
   La un moment dat ai vorbit despre fidelitate ... acum doua seri ai avut telefonul închis și nu îmi aduc aminte sa se fi întâmplat asta pana acum ... o umbra de îndoială s-a ivit în mintea mea ... dacă ai pe altcineva despre care nu mi-ai spus? Vreau sa mă înțelegi, am fost înșelată de prea multe ori ca sa nu mă îndoiesc acum ... dar în adâncul sufletului meu vreau sa cred ca atât de mult mă iubești încât îmi vei fi fidel. Eu sunt doar a ta cu trupul și sufletul din clipa în care ne-am cunoscut. crede-mă nu mă joc cu cuvintele asta este adevărul!
   Îmi lipsesc buzele tale, năsucul tău, ochii tai, parul tău în care mi-as fi dorit sa mă joc în voie dacă nu ar fi fost dat cu gel. Îmi lipsește atingerea ta fină, pielea ta catifelată, vocea ta calmă ... îmi lipsești!

luni, 20 iunie 2011

Prima picatura de otrava


  Iubitul meu aseară te-am simțit puțin trist, apoi dimineața a fost la fel. Îmi spui mereu ca trebuie sa mă obișnuiesc cu absența ta, iar eu îţi spun ca nu vreau. Nu, nu vreau sa se schimbe nimic din ceea ce trăim, nici unul dintre sentimentele noastre nu vreau sa se modifice, doar sa se amplifice. Eşti cu adevărat minunea mea.

  Ceea ce simt acum nu am mai simţit niciodată și nu vorbesc acum despre intimitate. Este vorba despre legătura dintre sufletele noastre, pe care o simțim unică. Îmi doresc sa fie un vis transformat în realitate. Ştiu ca dacă ar fi sa apară altcineva în viaţa mea, acea persoana nu ar avea nici o şansă. Pentru ca m-am îndrăgostit atât de tare de tine încât alt bărbat nu te poate înlocui. Înainte sa pleci m-ai întrebat ce ți-am făcut, iar eu ți-am spus ca ți-am oferit un colţ din sufletul meu. Am renunțat la el pentru ca tu sa-l ai doar pentru tine. Nu cer nimic în schimbul lui.
  Distanța care ne desparte mă face sa te doresc mai mult. Îmi lipseşti ...
  Astăzi am luat o hotărâre ... Știu ca îţi este greu și ţie de aceea voi evita să-ți mai spun cat de dor îmi este de tine si cat de mult îmi lipseşti. Simt ca va veni ziua în care nimic nu ne va separa, deci voi sta cuminte și o voi aştepta. Am sa închei cu o îmbrăţişare vie și un sărut pufos ....