Alegeri dificile, alegeri otravitoare

   Îți spuneam de curînd despre alegerea pe care am făcut-o cînd te-am întîlnit pe tine. Te-am ales pe tine pentru ca ceva din interiorul meu îmi spunea ca esti ce am nevoie, diferit de ceilalți bărbați pe care i-am întîlnit.

   Atunci cînd te-am întîlnit nu definitivasem o relație pe care o aveam cu bărbatul care îmi redase încrederea în mine, dar care nu ma mulțumea și despre care știam ca se va termina curînd cel puțin asa simțeam ca trebuie sa se întîmple. Dar aveam nevoie de o motivație puternica. Tu ai fost motivația mea, asta este un motiv în plus pentru care te consider minunea mea. 

   In ce privește viitorul nostru este ca și cum am intrat într-un tunel și nu vad clar ce este la celalalt capăt. Lumea spune ca este firesc sa am îndoieli cu privire la noi, însă pentru mine îndoiala reprezinta otrava care m-ar putea face sa ma distanțez de tine. M-ar putea face sa îmi ascund sentimentele de teama ca nu sunt reciproce. 

   Mi-ai spus ca ai da orice sa retrăiești momentele noastre împreună, lucru pe care mi-l doresc si eu. As vrea sa rămînem împreună dar după cum spuneam odată, nu poți obliga pe nimeni sa stea lîngă tine, asta fiind o alegere personala care trebuie sa vina de la sine și în care nu trebuie sa fii influențat de cei din jur ci doar de propria-ti inima.

Oare esti bine? Ce imi pasa mie cum iti este tie...

Eşti bine?

Ai plecat dintr-o data

Sper ca te vei întoarce într-o zi

Nu te-am văzut de foarte mult timp

Eşti  bine?

Poţi sa-mi dai un semn?

Poţi dormi noaptea?

Ai pe cineva care sa te tina strîns ?

  Ai pe cineva cu care sa-ți petreci timpul?

Ai pe cineva care sa te îmbrăţişeze și sărute ? 

Eşti  bine?

 Este ceva ce te deranjează?

  As vrea sa-mi dai un mic indiciu.

 Este ceva ce vrei să spui? 

 Doar spune-mi că eşti bine. 

 Eşti bine?
   Pentru ca ai plecat fără nici un cuvînt.

   Ai zburat departe ca o micuță pasăre. 

Este ceva ce pot face? 

 Pentru că am nevoie să aud de la tine. 

                                   Ai pe cineva care sa te tina strîns?

  Ai pe cineva cu care sa-ți petreci timpul?

Ai pe cineva care sa te îmbrăţişeze si sărute ? 

Eşti bine?  Eşti bine? Hey ...

Sufletul din oglinda, sau iluzia dorita?

   Cat poate sa dureze găsirea sufletului, a imaginii din oglinda, imaginea ta pereche ... sufletul pereche. Si cînd în sfîrșit l-ai găsit ceva va desparte. Te-am găsit pe tine sufletul meu din oglinda, imaginea mea, dar a trebuit sa te las sa pleci.

   Ma doare ca ești atît de departe și nu te pot atinge ... urăsc fiecare kilometru care ne desparte, as vrea sa evapor distanta cu fiecare pas făcut către tine ...

   Am făcut o alegere despre care nu mai vreau sa amintesc nici măcar în treacăt acum după ce totul s-a dovedit a fi "minunea otrăvită". Am ales sa te iubesc dar nu știam pe cine iubesc cu adevărat, nu știam ca ca ești demonul ce s-a transformat in frumosul înger menit sa-mi ispitească sufletul. Erai falsa mea imagine din oglinda, erai ceea ce eu as fi vrut sa fii pentru ca apoi sa redevii rebelul care mi-a otrăvit încă odată inima cu otrava de care fugisem atîta timp....

Pas in doi in lipsa noastra ...

   Se spune ca pentru a nu fi dezamăgit este bine sa nu ai foarte mari vis-a-vis de o anume situaţie sau persoana. Am nevoie de siguranţă, stabilitate şi iubire alături de o persoana matură. Îmi doresc sa fii tu acela , dar pentru ca nu mai vreau sa trăiesc o alta dezamăgire , nu îmi voi face vise în legătură cu asta.    

   Îmi este greu sa înţeleg cum funcţionează acest mecanism al relaţiei la distanţă. Mai fac un pas - o zi îmi este bine, dar trece şi vine următorul pas - o alta zi fără tine, îmi este greu si dor de tine. Vom supravieţui inexistenţei din vieţile noastre? Cat de puternica este dragostea noastră ca sa facă fata  timpului şi absenţei comunicării.

   Creez o lume în care vreau sa cred ca vom fi doi - tu şi eu. Încerc sa păstrez calea deschisă între noi prin intermediul acestui jurnal. Dar crede-mă am zile în care inima îmi este sfâşiată în mii de bucatele ... as vrea sa evapor kilometrii dintre noi păşind pana ce voi ajunge la tine, dar nu ştiu dacă asta ţi-ai dori.

Nu m-ai invatat

Stai ...

   
   Ce putere poate avea vocea ta! Cuvintele vor sa mă asigure ca  

  -Totul ar fi fost altfel dacă ne-am fi cunoscut acum  zece ani ... Am fi fost aici amândoi sau am fi fost împreună acolo în tara".

   Trebuia neapărat sa ştiu ca eşti bine. Cred ca pentru tine este mai uşor pentru ca ţi-ai impus sa rezişti departe şi fără persoanele la care ţii, dar pentru mine este altceva, ceva cu totul nou. Eu trebuie sa învăţ. Citesc aceasta pagina de viata cu fiecare litera mă cert rugând-o sa mă facă mai înţeleaptă pentru a putea trece peste acest timp, peste golul ce se afla între noi. Doua mii de kilometri sunt între noi, sigur ca nu poţi să-ţi încarci telefonul în fiecare zi ca sa vorbim, ştiu asta şi mai ştiu ca nu sunt singura cu care trebuie sa vorbeşti. Trebuie sa te împarţi între toţi ai tai ...  iar eu sunt cea care a apărut pe nepregătite şi cea de care te-ai îndrăgostit după cum chiar tu spuneai.

   - Inima ta mai este încă a mea?, ai răspuns imediat şi fără rezerve 

   - Da, în totalitate! Dacă nu as fi vrut sa vorbesc cu tine, cînd am ajuns aici nu te sunam, sau dacă se schimba ceva îmi închideam acest număr de telefon.

   -  Da, ai dreptate, dar ştii ce greu este sa nu fii aici sa pot comunica cu tine.

   -  Fiecare ştie ce este în inima lui ... 

   La ce te-ai referit oare? Un singur regret am în toate astea , acela de a nu te fi oprit sa pleci ...

   - Spune-mi doar un cuvânt şi voi rămâne aici cu tine sau vino tu cu mine acolo!

   Ai repetat aceste cuvinte sub diferite feluri iar eu am considerat ca ţi-aş face un mare rău dacă te-as opri. Acum as vrea sa fi avut tăria sa îţi spun STAI, sau iama cu tine.