Doi stropi nocivi

   Îmi este atât de dor de tine, încât dacă as avea aripi de înger as zbura pana la tine, sa îţi simt răsuflarea, sa te țin în brațe, sa te sărut, sa te strâng tare și sa nu îţi mai dau drumul ... mă întreb dacă și tu simți la fel. Vorbim la telefon o data pe zi, dar cuvintele nu ajung pentru a ne spune totul ... ne ferim de multe   ori sa ne spunem cat de mult ne lipsim unul altuia si cat de dor ne este, pentru a nu ne întrista.

   Mă gândeam sa te întreb, dacă ai mai avea o săptămână de vacanță la dispoziție, ce ai vrea sa faci? Dar un gând nu îmi da pace, ce va fi cu noi? Mi-ai spus ca nu este o simpla aventura, ca într-o săptămână ai trăit cat nu ai trăit în zece ani, ca te-ai îndrăgostit de mine și ca mă iubești și ca acestea nu sunt simple vorbe, ca este purul adevăr, ca nu te joci cu sentimentele ... dar nu mi-ai spus ce va fi cu noi ... cînd ai plecat mi-ai spus sa fiu tare ca totul va fi bine.  

   La un moment dat ai vorbit despre fidelitate ... acum doua seri ai avut telefonul închis și nu îmi aduc aminte sa se fi întâmplat asta pana acum ... o umbra de îndoială s-a ivit în mintea mea ... dacă ai pe altcineva despre care nu mi-ai spus? Vreau sa mă înțelegi, am fost înșelată de prea multe ori ca sa nu mă îndoiesc acum ... dar în adâncul sufletului meu vreau sa cred ca atât de mult mă iubești încât îmi vei fi fidel. Eu sunt doar a ta cu trupul și sufletul din clipa în care ne-am cunoscut. crede-mă nu mă joc cu cuvintele asta este adevărul!

   Îmi lipsesc buzele tale, năsucul tău, ochii tai, parul tău în care mi-as fi dorit sa mă joc în voie dacă nu ar fi fost dat cu gel. Îmi lipsește atingerea ta fină, pielea ta catifelată, vocea ta calmă ... îmi lipsești!