Doar vorbe

   Cum de îmi poți lipsi atât de tare? Cum de m-am îndrăgostit de tine? De ce zilele sunt atât de lungi și trec atât de greu fără tine?  Cat îmi doresc sa fii aici sa mă bucur de prezenta ta , sa mă ții în braţe sa îmi spui ca totul va fi bine și sa adorm asa în siguranță. As vrea sa îți spun toate astea acum dar este prea târziu și nici mesaj nu îți voi trimite pentru ca ai nevoie de liniște sufleteasca pentru a putea rezista în continuare acolo.

   As vrea sa îţi trimit ceva dar nu știu dacă ti-ar plăcea, este o ramă foto cu o poza de-a noastră din ziua când ne-am întâlnit. Poate am să-ți cer adresa sa ți-o pot trimite, mă gândesc ca te-ai bucura.

   Îmi mai doresc ceva și asta cred ca se va întâmpla peste trei săptămâni cand voi avea din nou un weekend liber. Vreau sa merg sa o cunosc pe mama ta, asta dacă vrei și tu și dacă este si ea de acord. După cate am înțeles de la tine și ea ar fi încîntată sa mă cunoască, iar mie mi-ar face o deosebita plăcere. Ar fi o modalitate de a cunoaște o parte importantă a vieții tale. Poate asta este un  mod ciudat de a-mi potoli setea de tine.

   În rest, îmi stăruie în minte întrebarea: cînd ne vom vedea și ce va fi în continuare? Pentru ca după cum spuneam nu îmi place incertitudinea.