Stai ...

   
   Ce putere poate avea vocea ta! Cuvintele vor sa mă asigure ca  

  -Totul ar fi fost altfel dacă ne-am fi cunoscut acum  zece ani ... Am fi fost aici amândoi sau am fi fost împreună acolo în tara".

   Trebuia neapărat sa ştiu ca eşti bine. Cred ca pentru tine este mai uşor pentru ca ţi-ai impus sa rezişti departe şi fără persoanele la care ţii, dar pentru mine este altceva, ceva cu totul nou. Eu trebuie sa învăţ. Citesc aceasta pagina de viata cu fiecare litera mă cert rugând-o sa mă facă mai înţeleaptă pentru a putea trece peste acest timp, peste golul ce se afla între noi. Doua mii de kilometri sunt între noi, sigur ca nu poţi să-ţi încarci telefonul în fiecare zi ca sa vorbim, ştiu asta şi mai ştiu ca nu sunt singura cu care trebuie sa vorbeşti. Trebuie sa te împarţi între toţi ai tai ...  iar eu sunt cea care a apărut pe nepregătite şi cea de care te-ai îndrăgostit după cum chiar tu spuneai.

   - Inima ta mai este încă a mea?, ai răspuns imediat şi fără rezerve 

   - Da, în totalitate! Dacă nu as fi vrut sa vorbesc cu tine, cînd am ajuns aici nu te sunam, sau dacă se schimba ceva îmi închideam acest număr de telefon.

   -  Da, ai dreptate, dar ştii ce greu este sa nu fii aici sa pot comunica cu tine.

   -  Fiecare ştie ce este în inima lui ... 

   La ce te-ai referit oare? Un singur regret am în toate astea , acela de a nu te fi oprit sa pleci ...

   - Spune-mi doar un cuvânt şi voi rămâne aici cu tine sau vino tu cu mine acolo!

   Ai repetat aceste cuvinte sub diferite feluri iar eu am considerat ca ţi-aş face un mare rău dacă te-as opri. Acum as vrea sa fi avut tăria sa îţi spun STAI, sau iama cu tine.